Extras tradus din articolul original de Xiangli Gao, Datao Xu, Fengfeng Li, Julien S. Baker, Jiao Li si Yaodong Gu

/

Rezumat

Dansul latino implică pași fundamentali de mers, esențiali pentru procesul de dans. Deși seamănă cu mersul zilnic, dansul latino necesită niveluri mai ridicate de echilibru, ceea ce obligă dansatorii să facă ajustări corporale. Aceste adaptări influențează biomecanica mersului, motiv pentru care studiul nostru a analizat diferențele de mers între dansatorii de latino (LDs) și non-dansatori (NDs). Au fost incluse 21 de dansatoare de latino și 21 de subiecți fără experiență în dans. Participanții au efectuat sarcini de mers, iar analiza statistică a arătat diferențe semnificative în rotația externă a gleznei și șoldului, forța tendonului lui Ahile și forța de contact a articulației femuro-patelare. Rezultatele au arătat că dansatorii dezvoltă un echilibru mai bun datorită rotației externe a gleznei, precum și o rezistență crescută a tendonului lui Ahile și a articulației femuro-patelare datorită anilor de antrenament. Dansul latino ar putea fi integrat în recuperarea persoanelor cu probleme de mers legate de rotația internă.

Cuvinte cheie

mers; dans latino; biomecanica membrului inferior; tipar al mersului

Introducere

Odată cu evoluția dansului latino, un număr tot mai mare de cercetători și-au îndreptat atenția asupra importanței acestuia. Cercetările au arătat că dansul latino influențează tiparul de mers al dansatorilor și le îmbunătățește echilibrul. Obținerea unui echilibru bun depinde de coordonarea sistemelor somatosenzorial, vizual și vestibular. Atunci când dansatorii își modifică mișcările, greutatea corpului se transferă între picioare, ceea ce impune necesitatea menținerii echilibrului. Dansatorii alternează între echilibrarea pe un singur picior și pe ambele. Totuși, pentru dans, este mai avantajos să transfere greutatea pe un singur picior, pentru a facilita tranzițiile fluide ale mișcărilor. Metodele diverse de menținere a echilibrului influențează biomecanica membrelor inferioare. Echilibrul optim este crucial pentru a evidenția mișcările, dar dezechilibrul poate conduce la accidentări, mai ales la nivelul gleznei, articulație esențială pentru stabilitate.

Materiale și metode

Participanți

Au fost recrutați 21 de dansatoare profesioniste de latino (vârsta medie: 23,3 ani) și 21 de femei fără experiență de dans ca grup de control (vârsta medie: 21,3 ani). Toate participantele erau sănătoase și fără accidentări recente.

Protocol experimental și echipamente

Experimentele au avut loc în laboratorul de biomecanică sportivă al Universității Ningbo. Au fost folosite 36 de markeri reflexivi pentru captarea mișcării, opt camere cu infraroșu Vicon și o platformă de forță pentru colectarea datelor cinetice.

Procedura experimentală

Participantele au efectuat o încălzire de 10 minute, apoi au realizat o postură statică pe platforma de forță și în final au mers 5 metri la o viteză controlată (1,05–1,43 m/s). Datele invalide au fost eliminate și repetate.

Colectarea și procesarea datelor

Datele au fost analizate cu software-ul Visual-3D și MATLAB. Au fost calculate unghiuri articulare, momente, viteze, forța tendonului lui Ahile (ATF), forța de contact femuro-patelară (PTF) și traiectoria centrului de presiune (COP).

Rezultate

Analiza a arătat diferențe semnificative între dansatori și non-dansatori în plan sagital, coronal și orizontal. Dansatorii au prezentat rotație externă mai mare la gleznă și șold, un moment mai mare la nivelul genunchiului, precum și o forță crescută a tendonului lui Ahile și a articulației femuro-patelare. De asemenea, au avut o stabilitate mai bună a centrului de presiune comparativ cu non-dansatorii.

Discuții

Rezultatele sugerează că dansatorii de latino dezvoltă adaptări biomecanice semnificative care le îmbunătățesc echilibrul. Utilizarea rotației externe a gleznei, împreună cu forța crescută a tendonului lui Ahile și a articulației femuro-patelare, contribuie la stabilitate. Totuși, o dependență excesivă de rotația externă poate crește riscul de accidentări la genunchi. Dansul latino ar putea fi recomandat și în programele de reabilitare pentru corectarea mersului cu rotație internă.

Concluzii

Studiul a arătat că dansatorii de latino au un echilibru superior comparativ cu non-dansatorii, datorită adaptărilor biomecanice dezvoltate prin antrenament. Este recomandată menținerea unei posturi corecte a piciorului și întărirea musculaturii pentru a reduce riscul de accidentări și pentru a sprijini longevitatea carierei de dans. Dansul latino poate fi utilizat și ca metodă de reabilitare pentru tulburările de mers.